Cârdăşia care cucereşte

Priveam ieri, în Primărie, la harta oraşului, cea în relief si învechit colorată. Am observat străzile cele paralele si n-am putut să nu mă gândesc, fără să vreau la o partidă de şah. Evident, electoral.
După care am numărat participanţii şi culorile aferente şi jocul s-a schimbat in deja uitatul “Nu te supăra, frate!”.

Oricum, şahul era un joc mult prea cult.
În aceste condiţii, treaba a început. Cum să-i sari pe ceilalţi şi să avansezi cât mai mult? Păi, trebuie să dai cu zarul, adică, să-l ai. Pe el. Pe zar. Perfect, furi un zar. Sau cauţi pe cineva să te finanţeze cu un zar. Apoi, faci alianţe. Apoi, să le strici. Te uiţi la oamenii care intră în Primărie şi nu-i vezi. Vezi voturi. Numere. Ăsta îmi aduce 25 de voturi. Celălalt, 150. Haşurăm o căsuţă, avansăm. Ceilalţi reacţionează. Nu te supăra, frate! Că aşa e în jocul ăsta!
Vom apărea la televizor. Perfect! Am văzut programările. Cea mai grozavă distracţie va fi pe 28, pe postul local, unde vom da un adevărat recital cu toţii: de pe la 19.00 până la 00.00, dacă reţin bine. Pănă atunci, “Nu te supăra, frate!”. Păi, stimaţi colegi, aşa o fi frumos şi bine? Da, funcţionează, dar aşa trebuie să fie?

Nu pot să nu-mi amintesc de 2 bătrânei care jucau (ghiciţi ce) sah în parc anul trecut. A trecut un ditai SUV-ul printr-o baltă din apropiere, de i-a facut, să scuzaţi, fleaşcă, pe oameni. Evident, n-a oprit.

Morala: vedeţi ce se poate întâmpla dacă jucaţi corect, jocuri fără zar?
Cred că voi folosi imaginea asta în viitorul clip electoral. Până atunci, îl puteţi vedea pe primul, la secţiunea “materiale video”.
De fapt, nu cumva uităm care e treaba unui primar?

P.S. Păi cum să nu pleci din PD??